To D or Not To D? (2): vitamina D este un hormon

Vizualizări: 18.565

(Continuare din episodul 1)

Simplificarea simplificarilor

E posibil sa apara tentatia de a califica drept “necunoastre” sau “superficialitate” descrierile simple si simplificate pe care le voi face in acest serial unor procese complexe care au loc in organismul uman.

Foto: www.melindabunyard.com

Reamintesc insa ca din punct de vedere editorial obiectivul meu este sa pastrez accesibilitatea textului. Nu eu sunt in centrul acestui blog, ci copiii pe care ii avem de daruit lumii. (La una dintre educativele sedinte cu parintii de la gradinita celor 2P am fost incurajati sa ne preocupam mai putin despre “ce fel de lume daruim copiilor nostri” si mai mult despre “ce fel de copii daruim acestei lumi”. Cat bun simt … Copiii vor crea de fapt lumea care este expresia calitatii si eficientei parteneriatului educatori – parinti – copii, pentru dezvoltarea lor).

Parteneriat esential pentru o lume mai buna prin copiii nostri

Transmit deci informatia despre si pentru sanatate, dupa ce am inteles-o pana la ultimul detaliu si fac asta intr-un fel simplu si simplificat, ca sa o puteti transmite si voi la nevoie, mai departe. Va rog insa, preluati informatia de la mine ca atare, asa cum e, nu ceea ce presupuneti ca am vrut sa zic de fapt sau interpretarile personale despre ceea ce ati citit. Nu cautati semnificatii ascunse pentru afirmatiile mele, pentru ca va pot duce pe o pista gresita si nu imi asum asta.

Cum adica “se produce la soare”?

Dintotdeauna oamenii au avut parte de vitamina D de la soare. Vitamina D e produsa de organismul nostru in momentul in care radiatiile ultraviolete (UVB) ating pielea.

7 petru

Asa a fost mereu, specia umana a evoluat in lumina, in soare si el ne-a daruit un cadou deosebit: vitamina D (si odata cu ea multe alte beneficii pentru sanatatea trupului si a mintii); cu exceptia cazurilor in care lucrul asta e chiar imposibil de realizat si atunci e nevoie de alt fel de ajutor, printre care si suplimentarea. “Cunoasterea actiunii sanogenice a radiatiilor ultraviolete nu este insa o achizitie a civilizatiei moderne. Ea apartine practicii milenare, care a rezistat Probei aspre a Timpului.” (Dr. Doru Laza, Manual Edenic de Medicina Naturista, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2011, pag. 701).

Poate ca de asta nici nu si-au batut stramosii si mosii nostri atat de mult capul cu ea, pentru ca pe vremuri oamenii petreceau suficient timp in aer liber, nu era atat de multa poluare, nici manipulare a naturii sau a mintii lor, nu sufereau nici de comoditate si aveau drept rasplata vitamina D gratis si fara risc de supradozare, vitamina autentica “made in me”.

In ceea ce-i priveste pe copii, imi vin in minte vorbele sufletistei Mimi Walter: “… ce s-ar fi ales de Nic-a lui Stefan a Petrei, daca  ar fi locuit la randul sau intr-un oras mare, la bloc, petrecand cea mai mare parte a zilei la scoala, stand nemiscat pe un scaun, manacand pe apucate, numai hrana de calitate inferioara, cu cheia de gat si de capul lui, jucand jocuri pe calculator in loc de leapsa, cu parinti betivi, care sa-i fumeze in nas, sa-i tina tot timpul TV deschis, sa-l terorizeze (caci a devenit adevarata teroare “grija” parinteasca), s.a.m.d.”

Nic-a-lui-Stefan a Petrei

Omul modern este pe de o parte tratat de autoritatile responsabile de sanatatea publica ca fiind incapabil sa faca alegeri informate si e in consecinta bombardat cu tot felul de mituri si frici, pana a devenit victima ideii ca trebuie sa se protejeze in permanenta de soare.

Pe de alta parte, modul in care se desfasoara acum “munca”, are un rol determinant in secatuirea capitalului de vitamina D: majoritatea suntem inregimentati in mari corporatii unde nu este atat de simplu in practica sa iti sufleci manecile si sa iesi zilnic la soare la ora pranzului, doar ca sa iti iei doza de vitamina D. In plus, mergem peste tot cu masina si stam in birouri moderne cu lumina artificiala (detest tuburile neon!) si pereti de sticla fumurie. Oricum, si daca nu erau fumurii, tot degeaba: radiatiile UVB sunt absorbite de sticla si nu mai producem oricum nici un pic de vitamina D, nici din spatele ferestrei, nici de la volan.

Mi-aduc aminte ca acum aproape zece ani, cand am inceput reforma in stilul de viata, am avut cateva actiuni revolutionare si la serviciul meu corporatist, doar petreceam acolo doua treimi din fiecare zi a vietii, nu? (Da, stiu, mai bine nu calculati, ca cifra nu are nicio legatura cu stilul de viata sanatos, dar despre asta si despre povestea mea vorbim cu alta ocazie).

Asa si-asa as vrea sa schimbati

Printre altele am cerut sa avem posibilitatea sa deschidem geamurile care erau doar de decor. Proprietarul cladirii unde eram chiriasi nu concepea asa ceva. Cum adica sa strice estetica unui “renumit office building” de beton si sticla din centrul Bucurestiului, doar ca sa scoatem noi capetele la cules de vitamina D si sa ne oxigenam creierele? Ma rog, oxigenare e un fel de a spune, pentru ca traficul bucurestean facea aproape imposibila mentinerea ferestrelor deschise. Am obtinut intr-un final aprobare doar pentru rabatare si nu mai mult de trei ferestre pe etaj, contra unei taxe indraznete, pe care mai degraba as numi-o jaf.

Am dat exemplul asta ca demonstrez inca o data ca pretuirea lucrurilor care ne asigura sanatatea se poate realiza doar prin atitudine si educatie sustinuta la nivel national (si in nici un caz nu pun semnul egal intre educatie pentru sanatate si avertismente serbede, repetate in nestire la televizor si condamnate la zadarnicie, despre miscare, consum de fructe, legume, apa, sare, zahar si grasimi). Fara educatie si fara atitudine, stradaniile de constientizare a pericolelor la care ne expunem prin ignorarea unor simple legi ale Naturii, risca sa treaca neobservate sau calificate cu cinism drept “mofturi”, “exagerari”, “conspirationism de cea mai joasa teapa” si sa fie taxate ca atare.

Nu e o vitamina in sensul clasic al cuvantului

Termenul “vitamina” a fost inventat de biochimistul polonez Casimir Funk si provine din cuvantul de origine latina “vita” (viata) + amina, de la presupusul continut de aminoacizi.1

Prin definitie vitamina e un compus organic ce nu poate fi produs de organism, dar e esentiala pentru functionarea lui adecvata si pentru sanatate in general. Vitaminele se obtin doar din alimentatie sau suplimente alimentare si sunt vitale pentru crestere, dezvoltare si reactii metabolice.2 Suplimentele alimentare nu sunt insa mancare; iar bolile cronice moderne nu sunt cauzate de anumite carente si suplimentele ca atare nu previn si nici nu vindeca boli cronice.14

In ceea ce priveste aportul necesar si suficient de vitamina D e deja clar din episodul precedent ca nu ne putem baza exclusiv pe alimentatie, dar o producem insa in piele, prin expunerea la soare. Deci daca o produce chiar organismul nostru inseamna ca nu e o vitamina in sine.

Si atunci de ce o numim vitamina?

Pe la mijlocul anilor 1800 era deja acceptata ideea ca daca se da copiilor cu rahitism ulei de ficat de cod, se vor videca. Si daca se da copiilor sanatosi, o sa ii ajute sa nu devina rahitici. Asadar cercetatorii au realizat ca in uleiul de ficat de cod se gasea o vitamina indispensabila pentru sanatatea oaselor. Initial s-a crezut ca e vorba despre vitamina A si au vrut sa verifice acest lucru prin eliminare. Au fiert uleiul de ficat de cod pentru a distruge vitamina A si au vazut ca activitatea anti-rahitism persista. Si asa au inteles ca mai e ceva in uleiul respectiv care contribuie la sanatatea oaselor, o alta “vitamina”. Si-au numit-o vitamina D, pentru ca vitaminele A, B si C deja fusesera descoperite, deci urmatoarea la rand era … D.3

Apoi, la inceputul anilor 1900, s-a observat ca si expunerea la soare sau la radiatii artificiale UVB are proprietati anti-rahitism, mai exact ajuta la sanatatea oaselor. Si brusc specialistii au inceput sa inteleaga ca vitamina din uleiul de peste putea fi produsa de organismul uman. De aici si concluzia ca daca substanta respectiva e produsa de corpul nostru, nu e o vitamina. Dar e o substanta naturala si inca una “made in me” :), insa doar daca folosim inteligent soarele (despre asta vom avea un episod intreg in acest serial).

Deci, pana la urma ce-i?

A facut ravagii printre mame luna trecuta un articol viral despre vitamina D in chip de babalau, pentru ca e de fapt un hormon, nu o vitamina. Fizica n-a fost niciodata punctul meu forte, dar imi amintesc cu exactitate de miscarea browniana. Cam asta a produs articolul respectiv, o miscare browniana. Dar daca stam stramb si judecam drept, realizam ca ingrijorarea noastra e pripita. Normal ca nu e o vitamina, doar am explicat ce inseamna vitamina. Si cum “vitamina” asta e produsa chiar de corpusorul nostru, normal ca e un hormon.

Un hormon inseamna o proteina, sau “ceva” produs (sintetizat) in corp de un organ, care apoi intra in sange, are efect intentionat asupra altor organe, tesuturi, etc si aduce imbunatatiri metabolice.4 Un hormon, mai simplu spus e un fel de mesaj SMS, un mesager in sine: ia informatia dintr-o parte si o duce in alta.

Deci daca ne gandim la asta, avand in vedere ca vitamina D e produsa de piele, intra in circuitul sanguin si apoi merge la ficat si la rinichi sa fie activata, apoi la intestine, oase si muschi ca sa isi aduca aportul biologic , prin definitie, da, vitamina D este un hormon. 5

Cand aude lumea de hormoni intra automat in panica. Cumva pe buna dreptate, pentru ca una dintre cele mai neinspirate idei este sa te pui cu echilibrul hormonal. Dar si teama asta de hormoni e neautentica, e ca si cand atunci cand vine vorba de excese in privinta unor lucruri de care depinde sanatatea, doar de excesul de hormoni ar trebui sa ne pazim. Ca e hormon, ori vitamina, ori oxigen, ori apa, ori exercitiu fizic, ori aliment integral, tot ce e sanatos – indiferent, in exces nu face bine. Daca putin e bun, nu inseamna – asa cum am fi tentati sa credem si sa actionam – ca mai mult e si mai bun.

Hormonii sunt mai sofisticati decat vitaminele si pot actiona in doua feluri 6

  1. Intra in celula, calatoresc pana la “creierul” ei (nucleu) si acolo incep sa ii influenteze activitatea.
  2. Se prind de receptorii aflati pe membranele celulare si actioneaza doar transmitand un semnal celulei, semnal prin care ii spune sa schimbe ceea ce facea. Asta face si vitamina D, forma activa (adica forma “utila”) si influenteaza in mod contrar a ceea ce s-a crezut pana de curand, nu numai sanatatea oaselor, ci si creierul, starile depresive, oboseala, senzatia de satietate si implicit controlul greutatii. Stiu, e greu de crezut, dar am pregatit un alt episod frumos in care sa detaliem. E nevoie insa sa intelegem inainte cateva aspecte legate de calatoria si transformarile vitaminei D in corp.

 De la soare sau supliment pana la forma activa

Foto: www.medical.siemens.com

Lumea a stiut mereu ca vitamina D se produce la nivelul pielii prin expunere la soare. Abia in anii ’70 s-a acceptat ideea ca este ceva mult mai complex decat se credea si ca de fapt avea de parcurs un intreg circuit prin organism pentru a ajunge la forma in care intenstinele sa asculte de ea, forma activa adica si sa absoarba eficient calciul din alimentatie, sa se asigure ca nivelul lui in sange e normal si ca avem oase sanatoase.13

  1. Cand corpul sintetizeaza vitamin D prin expunere la soare, este o forma inactiva.

Soarele atinge pielea si, sub actiunea radiatiilor UV, colesterolul din piele este transformat in vitamina D3 (colecalciferol) care este identica cu cea sintetizata in laborator din lanolina de oaie, pentru suplimentele de vitamina D3.

Vitamina D3 este biologic inactiva in acest stadiu, adica nu poate aduce beneficiile despre care vom vorbi, in special reglarea metabolismului calciului, profilaxia si tratamentul rahitismului7,8, tratamentul psoriazisului, reglarea multiplicarii celulare si deci tinerea sub control a evolutiei cancerului, in special cele mai intalnite forme de cancer9 (colon, prostata, san, ovare; daca va amintiti articolul meu Nu hrani cancerul!, acolo am explicat cum cancerul nu este altceva decat o inmultire de celule scapata de sub control11) si protejarea sistemului imunitar10. Deci daca ati fost la soare sau ati inghitit pastila/picatura cu D3 sau D2 nu inseamna ca s-a terminat. Din contra abia incepe o calatorie de durata in care e nevoie sa avem ficatul si rinichii sanatosi.

  1. Pentru a fi utila, corpul trebuie sa o converteasca in forma activa. In sensul asta, in organism au loc doua procese de transformare (hidroxilari).
  2. Ficatul face prima transformare, ia forma inactiva si o transforma forma circulanta si de depozit12.

Odata ajunsa in ficat, vitamina D3 trece intr-o forma modificata: calcidiol sau 25(OH)D. Pe de-a-ntregul: 25 – hidroxivitamina D. Este principalul rezervor de vitamina D si ceea ce doctorii ar trebui sa verifice in analizele de sange, pentru a determina cu acuratete in ce stadiu ne aflam15.

Ca toate vitaminele solubile in grasime, o parte din ea merge la depozitul nr. 1: stratul adipos situat imediat sub piele si acolo asteapta lunile de iarna. De asta e buna strategia de a face stocuri in zilele insorite si a le utiliza in zilele reci, mohorate. Atentie insa, stocurile trebuie sa fie de vitamina D, nu de grasime. E important sa avem un strat adipos fin, in care vitamina D sa se cuibareasca, dar daca grasimea e prea multa, vitamina D ramane captiva si nu mai poate fi eliberata la nevoie. De aceea persoanele supraponderale au carente grave de vitamina D si imunitate pe masura.

Restul de vitamina D ramane in depozitul nr 2: ficatul, de unde e preluata de rinichi la nevoie.

  1. Rinichii fac a doua transformare, preiau forma circulanta si o transforma in forma activa.

Forma activa se numeste calcitriol (1,25dihidroxivitamina D). Denumirile astea o sa va ajute cand vom ajunge la sectiunea despre testele de laborator care pot fi facute pentru determinarea nivelului de vitamina D din organism.

Cand parcurgem tot acest mecanism de activare, intelegem si de ce suferintele sau disfunctionalitatile hepatice si renale (afectiuni hepatice severe, sindrom de malabsorbtie de grasimi alimentare, boli renale) pot sabota eforturile organismului de a activa vitamina D (exista si in acest caz cateva posibile solutii). Si prin asta avem inca o data dovada ca organismul uman e o masinarie complexa, impecabil gandita si ca orice abuz asupra lui poate avea efect similar cu al unui virus intr-un computer. Din pacate, spre deosebire de un calculator care poate fi oricand inlocuit, noi avem o singura viata. Si o singura planeta.

RECUNOSTINTA: o singura viata, o singura planeta

Masinaria numita organism uman a fost lasata sa functioneze ireprosabil doar in deplina armonie si respect fata de natura si legile ei. In fiecare zi suntem martori la sfidarea acestui adevar. Si cu toate astea, cand vine momentul platii suntem surprinsi, ne pretindem victime si – plini de indrazneala – Ii reprosam lui Dumnezeu injustete.

***

In episodul 3: Cum sa evaluam daca avem o insufienta sau carenta de vitamina D.

Referinte

1. http://www.etymonline.com/index.php?term=vitamin

2, 4, 6, 8, 9, 10, 13, 15. Holick F., Michael, PhD, MD: The Vitamin D Solution, Penguin Group (2010)

3, 5.   Holick F., Michael, PhD, MD: The Healing Power of Sunlight and Vitamin D, an exclusive interview by Mike Adams (http://www.naturalnews.com/specialreports/sunlight.pdf)

7. Laza, Doru Dr., Manual Edenic de Medicina Naturista, Ed. Risoprint, Cluj Napoca (2011)

11. McDougall, John, MD: Lifestyle Medicine, lecture during Certificate in Plant Based Nutrition Program, Cornell University (2012)

12. Campbell T., Colin, PhD: Studiul China, Casa de Editura Advent, Rm. Valcea (2007)

14. Lederman, Matt, MD: What About Supplements?, lecture during Certificate in Plant Based Nutrition Program, Cornell University (2012)




Vizualizări: 18.565

Distribuie: