Tort de weekend

Număr afişări : 12.881

A fost un weekend superb din toate punctele de vedere: vreme, inspiratie, atmosfera, dispozitia lui Pavel – intotdeauna in forma maxima atunci cand suntem toti, IMPREUNA – precum si toate chestiile amuzante, inclusiv de atitudine prin care a incercat sa ne impresioneze :). Mai nou isi poarta cu gravitate ceasul si abia asteapta sa fie intrebat “Ce ora e?”. Si a descoperit ca se poate ascunde (precum strutul) acoperindu-si doar fata. Bineinteles ca noi ii tinem isonul si pretindem ca suntem foarte ingrijorati ca “Nu mai e Pavel… Unde e Paveeel?…”. A avut de asemena si cateva initiative indraznete care l-au costat ceva semne de buna purtare … :), nu va scriu despre ele,  pare ca Pavel e muuuult mai detasat decat mama in ceea ce priveste abordarea accidentelor de joaca. Insa previn mamele ai caror copii nu au inceput inca sa mearga: ganditi-va ca pot face acele lucruri pe care nu le-ati putea anticipa si imagina vreodata. Si asta in decurs de fractiuni de secunda! Antrenati-va reflexele :). Apropos de reflexe, imi vine in minte o intamplare recenta. Luam parte la o intalnire de board pe teme de educatie, alaturi de persoane si personalitati importante in domeniu. La un moment dat, intinzand mana dupa paharul cu apa, mi-a alunecat stiloul. Langa mine, un onorabil profesor si rector al unei universitati internationale. A sarit si tresarit, incercand sa ma ajute si sa prinda stiloul, insa reflexele mele bine antrenate acasa m-au facut sa i-o iau inainte, chestiune de mai putin de o fractiune de secunda. A fost o victorie aproape inconfortabila 🙂 pentru amandoi, judecand dupa reactia de stupefactie a domnului profesor … “Oooh, ce reflexe!”, a exclamat, privindu-ma incurcat, de parca ma demascase fara sa vrea in fata tuturor ca – prin “abilitatile demonstrate in lupta” nu eram doar o simpla persoana interesata de educatie si copii :).

In weekend, 0 mare parte din timpul de joaca in aer liber a fost pentru o noua “jucarie de oameni mari”, matura, adica “ma”. Vreo doua ore ieri dupa amiaza a studiat cu maxima seriozitate cum “ma” se misca prin zapada, prin balti, adica prin “ah-paaaaa!”, pe strada sau prin gradina. 

De fiecare data este pentru noi un prilej de reflectie cand privim cum un pui de om descopera lumea, cum atinge firele de iarba, frunzele, apa, zapada topindu-se si cum se bucura cu intreg sufletul de natura, de tot ceea ce noi, adultii, luam de-a gata sau ignoram, in viteza cu care ne traim viata si grijile lumesti.

Si pentru ca am vorbit de inspiratie … o noua reteta. Super – mami Andreea, pe care am intalnit-o doar virtual, pe blog, si care are 2 pui vegetarieni, m-a rugat intr-un comentariu sa ii dau reteta tortului fara foc, vegan (fara proteine animale). (Actualizare 24 noiembrie 2012: tortul asta nu se mai poate numi hrana vie, fara foc sau “raw”. Pentru simplul motiv ca ceea ce ni se vantura pe sub nas drept caju crud NU E crud, ci foarte tratat termic. Cum asa? Mimi Walter, prietena si mentor drag, cu o experienta practica impresionanata in domeniul hranei vii, ne educa in articolul sau, “Adevarul despre caju” si ne da si sursa pentru caju raw daca doriti ca tortul sa fie autentic fara foc). M-am gandit sa i-o trimit repede pe mail, apoi, in timp ce scriam reteta mi-au venit idei noi, le-am testat, am facut si ceva fotografii si nu ma pot opri din a le impartasi acum cu toata lumea. Desertul este foarte nutritiv, dar il gasesc totusi destul de greu datorita continutului mare de grasimi. Cel putin pentru copii. Asadar, moderatie. M-a castigat pentru ca e usor de facut, mai ales daca ai un blender puternic (o sa spuneti ca sunt subiectiva, stiu ;)). Poate ca obtinerea ingredientelor o sa vi se para o operatiune mai dificila, insa eu am gasit totul la Biomarkt. Prepararea dureaza maxim 30 min, iar el trebuie sa stea cuminte la frigider, cu totul vreo 8-9 ore, adica isi cam face treaba singur.

Datorez acest desert Corneliei, zana Fibrio si mare maestra in bunatati SANATOASE pentru copii. Am pornit de la una dintre retetele ei, am facut tot felul de modificari/adaugiri pe ici, pe colo si iata ce a iesit:

o inimioara cu fructe de padure    si inca una cu afine

Blat
Ingrediente: 1 sau 2 cani de migdale rehidratate (min 6 ore). Am facut initial cu 1 cana si mi s-a parut cam subtire, asa ca am marit cantitatea la 2 cani. Orice varianta alegeti, e buna, nu schimba gustul cu nimic 🙂
5 – 10 curmale rehidratate, in functie de cat de dulce doriti sa fie blatul
2 linguri ulei/unt de cocos
vanilie (naturala, nu esenta de vanilie chimica!) dupa gust
cateva fire de sare neiodata
putina scortisoara si/sau nucsoara

Mod de preparare: Se pun toate ingredientele in blenderul cu cupa si se mixeaza pana devine o pasta. Dupa cum veti vedea in fotografie, eu nu am lasat migdalele mai mari, nu chiar pasta, mi-a placut cum arata si a fost o varianta apreciata. Se pastreaza 2 linguri din compozitie pentru glazura. Restul de pasta se intinde sub forma de blat intr-o forma de inox, poate fi rotunda sau patrata, eu am ales inimioare :). Se baga la frigider pana pregatiti crema.

Crema
Ingrediente: 2 cani caju rehidratat (min 6 ore). Desi am facut de fiecare data tortul cu aceasta cantitate de nuci, gasesc totusi ca o cana sau o cana si jumatate ar fi mai potrivit … In primul rand parca iese prea multa crema. In al doilea rand am facut odata un exces de nuci caju si, fiind foarte grase, am ramas cu o sensibilitate. Deci cu 2 cani mi se pare parca prea gras sau mai bine zis, prea greu.
sucul de la o lamaie (sau mai putin, dupa gust, mie imi place mai acrisoara)
3  linguri unt de cocos
3 linguri miere
vanilie
nucsoara si/sau scortisoara
cateva fire de sare neiodata
coaja de lamaie bio

Optional: 1 ceasca afine si/sau 1 cana visine (eu le-am scos de la congelator, intotdeauna pun fructe pentru iarna). Am folosit afinele pentru a colora intreaga compozitie de crema, insa puteti incerca sa impartiti cantitatea de crema in doua sau in trei si sa faceti un tort bicolor (alb – violet, 1/2 lamaie – 1/2 afine), respectiv tricolor (alb – roz – violet, 1/3 lamaie, 1/3 visine, 1/3 afine). Sau vedeti ce alte idei va mai vin. Cred ca voi incerca data viitoare un bicolor cu pudra de roscove, pe post  de cacao.

Mod de preparare: Se mixeaza bine pana iese din nou o pasta (de data aceasta am folosit blenderul manual, “bata” adica. Am scris despre el aici.). Se toarna crema peste blat. Se lasa la frigider 5-6 ore pentru a se intari, va garantez ca se va intampla, de la untul de cocos.

Idee: Dupa ce ati terminat crema, inainte de a o pune peste blat, puteti amesteca in ea afine intregi sau visine. Nu am incercat inca cu visine insa mi le pot imagina in crema de lamaie! In sectiune va arata superb si va aduce un plus de gust acrisor cremei untoase.

Glazura (dupa imaginatie si preferenta):

Pentru varianta de lamaie am folosit afine si zmeura amestecate cu 2 linguri din compozitia blatului si putina miere sau sirop de agave.

Pentru varianta de afine am folosit afine si cocos. Bineinteles ca puteti folosi orice fructe, in orice combinatie, le amestecati cu 2 linguri din compozitia blatului si mierea. Se pune peste crema de la frigider si se mai lasa 2 ore si apoi … gaaaata.

Ce imi place mie la aceasta reteta e ca va puteti “juca” cu ea, atat in ceea ce priveste crema, cat si glazura, ba chiar si cu blatul (am folosit odata ca blat, compozitia de la tarta cu mei si roscove – a fost o idee inspirata).

ATENTIE insa, insist stiu, dar cu un singur lucru nu va puteti juca: cat tort mancati odata. Avand in vedere ca este foarte consistent, recomand sa il mancati incet si nu in cantitati mari. De la sine inteles ca nu se va manca dupa masa, mai ales cea de legume. De preferat ca masa de sine statatoare. Mai tineti minte regulile referitoare la distanta dintre mese/gustari si cele de combinare a alimentelor, da? Nu dulce cu sarat, nu fructe cu legume. Prin moderatie sunt sigura ca va veti bucura de un desert nu numai gustos, ci si nutritiv, sanatos.




Număr afişări : 12.881

Distribuie: