Am mâncat ceva turtă dulce la viața mea… Îmi amintesc că înainte de 1989, se găsea din ce în ce mai rar, iar când prindeai o pungă … era tareee, tare ca piatra. Tata a încercat odată să o spargă cu ciocanul, pentru că nouă – pe vremea aceea, în care nu pășteau vacile mov pe toate drumurile și nici nu zburau moș crăciunii băutori de cola – ne lăsa gura apă turta asta dulce, așa pietroi cum era ea…
Treptat, gustul produsului tradițional s-a degradat, sub influența “progreselor” industriei alimentare și n-am mai găsit bucurie în artificial. Am cumpărat uneori de la târgurile organizate la Muzeul Țăranului sau la Muzeul Satului (în București), dar era deja ditamai bomba chimică: pe lângă zahăr, grăsimi hidrogenate, ou și făină albă de grâu manipulat genetic, avea și un buchet de parfumuri și arome “identic naturale”.
M-a apucat iar ambițul cu turta dulce, după ce s-au născut cei 2P. Pentru că așa-i la noi: de când îl știu copiii, Moș Nicolae aduce un săculeț în care stau pitite cele mai dulci mandarine, cele mai gustoase nuci și cea mai parfumată turtă dulce. Mno, bine, mai aduce el pe lângă astea și un alt sac – uriaș, doldora de bucurii pentru care suntem profund recunoscători 
și pe care nu le putem niciodată, absolut niciodată cumpăra cu bani…
Cum nu dau bucuria copiilor pe toate turtele dulci din magazine, a fost musai să găsesc o rețetă care să mă mulțumescă și pe mine, și pe ei. Am încercat ce vedeți în poză (sau AICI), cu grâu khorasan și ingrediente descântate de mine, până am fost satisfăcută de gust și de consitență: să nu fie nici prea condimentat, nici prea leșinat, nici prea pietroasă, nici prea mămăligoasă, nici prea strictă, nici prea compromițătoare. Hiba e că Pavel are intoleranță la gluten (din 2015 am renunțat tot familionul la el în proporție de 95%). Cum mănâncă ceva ce conține gluten, că-i din ovăz, secară, alac, spelta, khorasan, sandokan sau shotokan 🙂 , respiră ca un rinocer. De fapt nasul se blochează complet vreo 3-4 zile și noaptea se sufocă.
Anul ăsta m-am luat la trântă cu imposibilitățile. Și-am dat lovitura. Mi-a venit ideea de turtă dulce fără gluten când am gustat Mierea “Turtă dulce” No. 1 cu plante pentru suprarenalele epuizate ale adultului și copilului modern: scorțișoară Cassia bio (Cinnamomum), cuișoare bio (Syzygium aromaticum), cardamom bio (Elettaria cardamomum), coriandru bio (Coriandrum sativum). Miere e desăvîrșit concepută de prietena mea, Emeșe Bădina, mamă și ea a trei suflete libere și-a miilor de albine de la Terra Apis – Apiarium. Atributele acestor produse apicole lipsesc cu desăvârșire la produsele existente acum pe piață, de aceea le consider etalonul, calitatea maxima posibilă, aflați în detaliu ce și cum, dacă citiți ce-am scris AICI).
Miere și Îngeri – Cristela GEORGESCU
Am găsit în cutiile nedesfăcute de la mutarea noastră din România, acum 6 ani, un robot de bucătărie no-name, pe care am dat 50 RON în 2004, l-am cumpărat de dragul de a cumpăra și eu ceva la reducere și l-am folosit de 5 ori în 13 ani. Săptămâna trecuta zic să-i mai dau o șansă și lui, și mie. Nu-mi pare rău acum. Ieftin, fără marcă, da’ bate toate recordurile, ca mârțoaga lui Harap Alb! 🙂
Ingrediente
20 de curmale fără sâmburi (orice fel de curmale, le prefer totuși pe cele Medjoul, sunt ca niște caramele și lipesc foarte bine)
250 gr făină de migdale (migdale măcinate, se pot măcina și cu râșnița de cafea)
3 lingurițe cu vârf Miere “Turtă dulce” No.1
OPȚTIONAL GLAZURĂ: 1 lingură unt de cacao sau unt de cocos
Cum se face?
(fără foc, că mi-a atras atenția cineva că nu e clar dacă se coc sau nu, mulțumesc!)
Se pun în blenderul cu lama în S:
curmalele…
migdalele măcinate…
și cei 3 bulgărași de Miere “Turtă dulce ” No.1
Se macină totul mărunt. E așa important să facem turta asta ACUM, că băieții nici nu acceptă să-și schimbe pijamalele până nu e gata!
“Mama, e bine așa?”
“Petru, mai bine lasă-mă pe mine, că știu deja!”
“Ba nu, Pavel, eu știu, e gata!”
E musai să faceți așa cum vă arăt aici, ca să nu se fărâme și să puteți modela aluatul. Luați o bucată și încălziți aluatul ușor, ca pe “plastilină”. De la căldura palmelor, grăsimea din migdale se topește, curmalele și mierea se lipesc și nu e nevoie de adaosuri, tip ulei de cocos. Am ținut nepărat ca acest desert să NU fie un concentrat de grăsimi, așa cum tind să devină mai toate mâncărurile vegane care imită bucătăria tradițională. Dacă nu ați citit articolul meu despre dulciurile vegane fără foc, apăsați AICI. Promit că nu mușcă și nici nu vă interzice nimic! 🙂
Forma bucăților de aluat încălzite în pumn, mi-a amintit de mititei. “Ce sunt ăia, mititei, mama?” 🙂
“Petru, tu mai mult mănânci, decât faci! Mama, spune-i lui Petru!…”
Tai rulourile de aluat (cele care aduceau a mititei) în felioare de 1 cm grosime, să le poată modela ușor și serafimii mei. “Pavel, tu fă o poză, să vadă toate mămicile, iar tu Petru ia-te după mine: strânge ușor între palme de mai multe ori felioara. Căldura mânuțelor tale va face în așa fel încât să se lipească, în timp ce-o presăm și așa n-o să se fărâmițeze!” Procedați întocmai, vă spun din ce-am văzut practic că dă rezultate.
Poze făcute cum am apucat și noi, care mai tremurate, care mai nefocusate, dar ați prins ideea. Uite, așa arată când e gata de glazurat.
O minusculă bucățică de unt de cacao sau unt de cocos încălzit la bain-marie, se transformă în ulei de cacao sau de cocos.
Amestec uleiul de cacao și cu o lingură de Miere de salcâm (dar pentru asta chiar trebuie să vă grăbiți când apare, că se dă ca aurul, mai ales că cei de la Apiarium produc puțin, pentru a nu stresa albinele!) sau de Miere cu ghimbir No.1 – ca să rămân în paleta de condimente specifice turtei dulci – și glazurez doar pe o parte.
Nu e musai să folosiți glazură, decât dacă doriți să păstrați aspectul acela de zahăr alb în care îmbrăcată turta dulce clasică. Puteți glazura chiar cu ciocolată (adaugați în untul de cacao niște carob sau pudră de cacao crudă, sau masă de cacao și sirop de agave presat la rece, nefiltrat, tot de la Crud și Sănătos ). Sau poate aveți voi altă idee… 🙂
Le-așez apoi cuminți în tavă. Alinierea!
Euforia ne face să scăpăm puțin lucrurile de sub control, dar las’ că-i bun. Să fie bucurie ca-n luna lui Crăciun! 🙂
După ce le las 30 de minute în ger, afară (sau a congelator, dacă e vară) arată așa…
(Later edit: nu se pune la cuptor, doar se lasă putin la răcoare, cât se întărește untul de cacao/de cocos.)
Și după 30 de minute de stat în casă, atât a mai rămas de-o poză…
Turta dulce fără gluten – Cristela GEORGESCU 2018
De cand am asteptat reteta asta! Ce ma bucur! Multumesc!
Atatea dulciuri de tot felul imi aduce copilul de la scoala si simt sa rasplatesc efortul ei de a se abtine si de a ramane ferma in fata ispitelor.
Vrem sa facem bomboane pentru Pom dupa reteta de martipan din Simplu si tare as vrea sa fac si niste jeleuri de ursuleti dar nu mai stiu unde ai scris reteta.nu o mai gasesc…..
Ganduri frumoase!
Iti multumesc pentru fiecare gand pe care il trimiti catre noi cei ce te urmaresc, iti multumesc pentru timpul pe care ni l acorzi de fiecare data, ma simt onorata sa fiu prietena ta, chiar daca este doar virtual. Va doresc Sarbatori Binecuvantate si ceea ce va este benefic sa se implineasca!!!
Amin, Paula draga, multumesc tie pentru gandurile alese si caldura cu care mi-ai scris! Te imbratisez si multumesc ca tii aproape. La multi ani! CU Vitamina L, cristela
Buna. As vrea sa fac si eu turta dulce dar nu mi-e clar daca sunt raw sau se prepara la cuptor. Multumesc!
Draga Alexa, multumesc pentru nevoia de clarificare. Nu se pune nimic la cupotor, se lasa putin de tot la rece pentru a se intari untul de cacao de la glazura. In rest nu e nevoie sa tii nimic nici la rece (ca nu are ulei de cosos), nici la cuptor.
E vie, nu e raw. 🙂
Craciun fericit!
Pff, ce m-au incalzit mesajele minunate, luminoase, multe si subtile (si inca nu stii despre toate ce-ti vorbesc, ca deocamdata nu poci sa-ti marturisesc, mai ai rabdare inc’ un an – nu glumesc – si o sa-ti destainuiesc) din acest ravas colectiv! 🙂
Imi e dor de cei 2P si de cei 2C.
Va cuprindem cu toata dragostea, fiti binecuvantati in tot ce creati, inimi blande!
Dragă Cristela sunt gravida in 7 săptămâni si as vrea sa iau suplimentul celor de la Terra Apis, tonicul pentru gravide, dar contine propolis iar multi spun ca e contraindicat in sarcină. Ce stii despre asta? Pot sa il iau sau nu?
Multumesc mult,
Craciun fericit!
Draga mea Lacramioara, multumesc pentru intrebare. Mai intai doresc sa te intreb eu pe tine ceva: cine sunt acesti “multi”, ce anume face din propolis un produs contraidicat si pe baza a ce fac aceste afirmatii. Cola, cartofii prajiti nu sunt contraindicate, lactatele pasteurizate nu sunt contraindicate, mezelurile si dulciurile rafinate, produsele de patiserie si panificatie nu sunt contraindicate, dar propolisul, un produs pur 100% natural, este.
Draga mea faptul ca “multi” spun ceva, nu tranforma acel ceva in adevar! Indiferent cat de multi sunt cei multi.
Produsele sunt facute avand in vedere situatia fiziologica a gravidei. Suna la Apiarium si poarta o discutie de specialitate, te rog, te vor lamuri.
Si nu mai da simtul realitatii pe nimic! 🙂 Craciun fericit,
Cristela
Multumesc tare mult pentru răspuns! Instinctul imi spune acelasi lucru pe care l-ai scris si tu.
Craciun fericit!
Draga CRISTELA!
De ceva vreme ma framanta un gand: amidonul.
Inteleg ce este amidonul de porumb, de exemplu, dar nu ii gasesc locul exact sau valoarea, mai bine spus, in alimentatia noastra. Deseori vad retete cu amidon de porumb sau alte amidoane ori printre ingredientele unor produse chiar in magazinele naturiste.
Uneori citesc amidon modificat. De ce e modificat? Cum adica, modificat?
Sa evitam glutenul…ok! Dar gasesc mixuri de paine din 5-6 tipuri de amidon. E bine sa manance cineva atata amidon? Mai bine atunci grau integral. Asa am senzatia.
Si dl dr DoruLaza are niste retete in care foloseste amidon din cartofi. Facut in casa, bineinteles. Chiar am incercat sa obtin amidon dupa reteta dumnealui si m-am simtit ca la scoala la orele de chimie. A fost foarte interesant. Dar e un proces lung si migalos.
Putem folosi amidon de porumb? Macar uneori? Am vazut ca este si varianta bio. De ce? Deja si asta ” se falsifica”?
Multumesc, Silvia draga. Ai intuit corect. Amidonul nu este un produs integral. Este un izolat si stii deja parerea mea despre izolati. Mai mult decat atat, daca te gandesti la ce face amidonul: apreteaza, lipseste, iti poti imagina ca face acelasi lucru si in intestinele noastre. Nu degeaba a fost pus impreuna cu fibrele. Despre amidon am scris si in NOUL Simplu 1 ceva mai detaliat decat in vechiul Simplu1.
Amidonul este un lant de molecule de glucoza. Un polizaharid. In cadrul unui aliment integral (cartof, orez, cereale integrale) exista fibre si o multitudine de nutrienti care se combina impreuna pentru ca digestia amidonului si metabolizarea zaharurilor sa nu termine intestinele si pancreasul.
Putem folosi ce vrem, “macar uneori”. Doar ca nu merita. Pentru ce? Ce anume vrei sa mananci si nu poti pentru ca nu ai amidon de porumb? Gandeste simplu, pofteste simplu si traieste simplu.
Varianta bio inseamna ca e obtinut din porumb bio, nemodificat genetic. BIO nu inseamna SANATOS, nu confunda. Exista paine alba bio. Exista lapte bio. Exista carne bio. “Bio” inseamna altceva decat crede majoritatea. Exista si detergenti bio. Ce, ii mancam? Si daca te uiti pe eticheta vezi ca sunt plini de SLS.
Intelepciune si frugalitate,
cristela
Dragi pariti lipsiti de rabdare, urmariti de ochisori si degetele pofticioase ce diminueaza considerabil si pe nesimtite continutul bolului cu viitoarele turtite.
Noi am trecut de la amestecul ingredientelor direct la modelatul turtei dulci in ” rotundele, imimioare si rinichi”- la cerere:). Le-am tavalit prin fulgi de cocos si carob si apoi ne-am lins cu totii degetele si farfuria in care a stat , pentru asa scurt timp, ceea ce mama dorea a fi micul dejun de weekend :))))))))))
Buna noastra Cristela, cardamonul, aici, se foloseste rasnit cu coaja si samburei ( am preparat eu mierea “turta dulce” in care am adaugat doar sambureii zdrobiti in mojar ),sau (in cazul altor preparate), doar desfacuta pastaia respectiva si aruncata in oala , la fiert?
Multe. multe multumiri!
Buna Cristela! 🙂
Eu te iubesc asa in taina…:-) si-ti multumesc.
Citeam despre intoleranta la gluten… Am si eu. “Intamplarea” face ca cineva, care a citit timp de 10 ani (carti, studii etc.) despre, sa-mi atraga atentia spunand ca TOATE cerealele au gluten (ex: orez, malai, mei etc…). Dupa indemnul dansei, m-am lasat de CEREALE, pentru ca-mi mentinea (chiar si acel minim gluten) inflamatia. Acum inteleg de ce, frecvent, nu aveam aer, sau “mi se inmuiau picioarele” dupa… Si mai spunea ca si cauza – intestinul permeabil. Si ca o boala autoimuna nu e niciodata singura. Daca stiai deja toate acestea…:-), te rog frumos sa ma ierti pentru “binele cu forta” si indrazneala asta de a fura din timpul asa de pretios. Doamne ajuta! 🙂
Scumpa mea Cristina, multumesc pentru mesaj si informatii. Nu toate cereleale au gluten. Porumbul, meiul, hrisca, amarantul, quinoa, orezul, cartofii nu au gluten, dar au amidon. Adica tot un fel de lipici (cu ce apretau pe vremuri mamele si bunicile noastre?), dar nu atat de agresiv ca glutenul. Desigur ca ar fi minunat sa nu mancam cereale din acest punct de vedere, insa in clima noastra temperata, cu fructe de supermarket iarna si primvara, acest demers poate deveni unul riscant (mai ales pentru alimentatia copiilor) pentru cine nu intelege organismul uman si nevoile lui nutritionale. Inflamatia = acidoza este mentinuta nu doar de gluten, sa nu privim reductionist, ci de modul in care gatim, combinam, mestecam si digeram alimentele, cuvintele, relatiile, emotiile, gandurile. Exista stil de viata inflamator si cei mai multi dintre noi suntem supusi lui. Dar demersuri precum eliminarea alimentelor inflamatoare (printre care si cerealele), in ritmul propriu si ascultand doar de organism, este cu siguranta o masura care poate fi de ajutor in cazul multor oameni moderni. Te imbratisez cu drag,
cristela
Ma odihneste tot ce mi-ai spus:)…Multumesc mult Cristela!.. Dumnezeu sa-ti rasplateasca inmiiiiit :)))
Te imbratisez cald si eu!
Buna Cristela ! Iti mulțumesc din suflet pt toate aceste articole minunate ! Tot incerc sa gasesc o sursă de unde pot lua curmale Medjool bune ? Mulțumesc!
Multumesc si eu pentru aprecieri, draga Florentina.
In Romania pe locul 1 – calitate bio si prospetime garantata (inclusiv de mine), Crud si Sanatos: https://www.crudsisanatos.bio/?doing_wp_cron=1573378606.1191220283508300781250
Eu cumpar din Germania, cutie de 2kg, la fel, calitate bio si prospetime garantata de aici: https://www.vitakeim.de/product_info.php?products_id=371
In Romania am vazut intamplator si la Mega Image, am probat, dar gustul si prospetimea nu se compara cu a celor bio din sursele indicate mai sus, in acelasi timp poate fi o varianta mai eficienta economic.
Cu iubire,
Cristela
Mulțumesc din suflet !❤
Cristela, ești o minune. Citind articolul asta acum o săptămână, m-a lovit cel mai conștient gand.
Ai povestit despre Pavel și intoleranta la gluten și faptul că îi se blochează nasul/gatul câteva zile după ce consuma gluten.
Ei, băiatul meu cel mare, de 3 ani, de 6 luni de zile încoace nu mai respira bine în timpul somnului.
Avea amigdalele supradimensionate, fara a fi infectate. Au rămas așa în urma unei viroze.
Se chinuia puiul la fiecare somn , iar eu in ultimele săptămâni stăteam doar să îl întorc pe toate părțile în speranța că va respira mai bine.
Nu a mai crescut, nu mai manca bine, era obosit mereu, irascibil. Nu se putea odihni, iar hormonul de creștere se secreta mai ales noaptea în timpul somnului.
Am fost la ORL Ro – Doctorul ne a recomandat niste pastilute homeopate și ne-a spus că dacă acestea nu funcționează, polipii trebuie scoși. Of ce nu ne plac operațiile inutile. Nu au funcționat. Ne-am mutat in Belgia, am mers și aici la ORL – operație de polipi și amigdale cat mai repede – ne-au programat pe 20 decembrie. Pfua…m-am frământat non stop, știam importanta amigdalelor, nu puteam accepta scoaterea lor, cu polipii mă păcăleam spunandu-mi că cresc la loc.
Bun, mă decid sa apelez la Dr. Homeopat. Îmi spune clar că problemele majoritatea sunt de naturală emoțională și cu siguranță și intoleranta la lactoză.
Bun, începând de acum 5 zile, am ținut meniurile fara gluten și fără lactate și eu și el (încă mai mănâncă lapte matern) + lucrat pe parte emoțională puțin.
Acum este prima noapte când doarme cu gura închisă, nu îți pot exprima câtă bucurie și recunoștință am.
După ce am citit articolul tau, am căutat alte cazuri cu legătură între amigdale și intoleranta la gluten – sunt tare multe în afara țării – multe persoane au scăpat de operații renunțând la gluten și lactate. Am rămas șocată, și indignată, de ce nu știu doctorii de aceasta legătură?!?
Dar momentan mă bucur de reușită. Vreau sa îți mulțumesc din suflet pt deschiderea ochilor.
Abia aștept să îl văd mâine odihnit in sfarsit.
As vrea că toți părinții să citească de aceasta legătură înainte de a se decide sa opereze puiuții.
Cu multa recunoștință,
Draga Monica, multumesc frumos pentru aceasta impartasire, pe care nu am putut sa o citesc decat acum. Multumesc si pentru aprecieri, sunt un observator detasat al legilor Naturii, legi simple dupa care functioneaza si corpul nostru. Nu este neaparat o reactie de intoleranta, cu intelegerea de acum as numi-o o reactie naturala, un raspuns firesc al corpului la gluten, la lactate si la alte alimente creatoare de acidoza, congestii (alimente inflamatoare). Ele irita mucoasele si raspunsul firesc vine din partea corpului. Este foarte bine ca ai schimbat si tu dieta, odata cu el, mai ales daca alaptezi, pentru ca laptele matern este alcalin sau acid (iritativ) in functie de alimentatia mamei.
“De ce medicul meu nu imi spune?” este o inrebare legitima si de aceea este si numele unui capitol din cartea mea DIVERSIFICAREA, PUR SI SIMPLU. Daca nu ai citit-o inca, va va fi sustinator pe drumul pe care ati pornit, este o carte de educatie alimentara pentru cadre medicale si pentru parinti.
Cu iubire,
Cristela GEORGESCU