Un pranz de post (pentru toate varstele) si o destainuire Ammei

Număr afişări : 16.105

Am “inventat” reteta de azi inspirata de Amma si fetita ei, Gabriella. Au inceput aventura diversificarii alimentatiei de patru luni si, ca orice lucru nou, e plin de neprevazut :)…

 

… dar ceva e certitudine: amandoua iubesc  quinoa! Tinand cont si de faptul ca a inceput postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, sper ca reteta de dovlecei cu quinoa si marar sa fie cu atat mai binevenita.  Daca faceti parte din categoria “Nu imi plac dovleceii”, dati-va o sansa, incercand combinatia pe care vi-o recomand. Pentru copiii sub 1 an, care inca nu au dintisori, se poate pasa la final si servi sub forma de piure. Si aviz mamelor amatoare –  mararul este una dintre plantele cu efect stimulativ pentru lactatie.

Nu imi amintesc daca v-am mai scris despre chestiunea cu “inventatul” mancarurilor, dar multe dintre ele sunt oarecum unicat. Adica mi se intampla adeseori sa ma apuc de gatit, fara sa stiu exact ce va iesi la final. Adaug pe parcurs, dupa gust si imaginatie. Testez, adica “inventez” 🙂 si rar apuc sa mai scriu reteta; din cauza asta frang inimi cand mi se cere cate un “bis”. DAR, DAR, DAR: mi-am amintit ca anul trecut am primit de la doua prietene dragi sufletului meu un jurnal de bucatarie, cu urarea “Urmeaza-ti visul”. Ei bine, azi am inaugurat jurnalul, in semn de recunostinta pentru toti cei care m-au incurajat si sustinut in ceea ce am inceput. Blogul, de exemplu, nu ar fi existat fara ei, fara voi! Niciodata nu mi-as fi imaginat ca primul pas catre “vis” va fi un blog! 🙂

Amma mi-a scris pentru prima oara zilele trecute. O cheama de fapt altfel, dar Gabriella (10 luni) o striga “Amma”. Mi-a placut atat de mult, incat pentru mine a ramas Amma. Mama Amma. Numele ei inventat mi-a amintit de zilele in care Pavel avea cam aceeasi varsta (10 luni) si se straduia sa ma strige, dar tot ce reusea era “Mmm, mmmma”🙂 Iar acum, iata, la fiecare isprava, toata casa, curtea, cartierul 🙂 si sufletul meu sunt pline de glasul lui dragalas si puternic:

“Mami, mami, mami! Maaaaaamiiiii!”.

O cunosc doar virtual (pana acum :)), dar mi-a smuls niste lacrimi cu credinta si lupta ei pentru sanatatea copilului. La fel ca si in cazul altor cititoare, in ciuda stigmatizarii de care a avut parte pentru alegerile facute in privinta sanatatii Gabriellei, a ales sa persevereze. Se documenteaza si se roaga, nu ia decizii de teama indusa sau de incredere oarba. Mai tineti minte vorbele lui Einstein, pe care l-am pomenit in articolul de deschidere a blogului : “Increderea oarba intr-o autoritate este cel mai mare dusman al adevarului.”

Public povestea si provocarile Ammei (si din cand in cand vor urma altele), pentru ca simt ca – prin similitudine – reprezinta o validare, incurajare si sustinere pentru alte mame aflate pe acelasi drum sau cel putin in cautarea lui.  

“Mi-ar fi placut sa fi aflat de existenta site-ului tau acum cateva luni, cand am inceput diversificarea cu fetita mea. Insa nici acum nu e prea tarziu. Ba din contra, consider ca e o binecuvantare. Si iti si spun de ce: inca eram gravida cand o buna prietena ( mie imi place sa o numesc mijlocitoarea lui Dumnezeu) mi-a sugerat subtil unele lucruri despre nutritie, sanatate, etc., fara insa a-mi impune ceva. Printre altele, la nasterea fetitei mele, mi-a facut cadou cartea Elenei Pridie. Am citit-o toata, astfel incat atunci cand am inceput diversificarea, deja aveam habar cat de cat, ce si cum ii voi da sa manance.

Noi nu suntem vegetarieni, insa de cativa ani, am rarit preparatele din carne din alimentatie. Doar cu ocazii rare mai consumam carne. In ceea ce o priveste pe fetita mea, la fel, nu mi-am impus s-o fac vegetariana. Insa totul a venit de la sine dupa citirea cartii Elenei.

Am mai cautat pe net informatii despre diversificare, am mai citit carti, insa singura cartea Elenei m-a convins, mi-a devenit draga inimii, asa ca am ramas la retetele sugerate de ea. Si cu mana pe inima spun acum, la 4 luni de la inceperea diversificarii, ca bine am facut. Nu i-as da carnita sau alte preparate la borcanas niciodata.

A fost greu la inceput, ptr ca a trebuit sa intru ptr prima data intr-un magazin naturist…habar nu aveam cum arata faina de orz sau de ovaz sau ce gust poate avea… si a fost greu ptr ca a trebuit sa prepar eu mancarica ei. Si nu stiam daca fac bine. Dar acum consider ca am pus o mare caramida in ceea ce priveste alimentatia fetitei mele. De aici doar construim.

Bineinteles, a trebuit sa fac fata la reprosurile cunoscutilor, familiei… de ce nu-i dau carnita de pui, peste… ca ce vrei? sa fie rahitica?… aducand argumente pildele unor copii vegetarieni care au probleme cu mersul, au lipsa de fier, etc… si da, sa nu uit, am o hartiuta de la medicul pediatru in care sunt avertizata ca fetita mea este malnutrita, rahitica si alimentata incorect. De ce? Pentru ca nu ii dau de 2 ori pe saptamana galbenus de ou, ca nu ii dau carne si mar ras cu biscuiti in fiecare zi… avand recomandarea sa introduc in alimentatia ei smantana de lapte de vaca si uleiul… ca sa se mai ingrase. Ca cica nu-i normal ca fetita mea la 10 luni are doar 7 kg. Din pacate se uita ca ea s-a nascut cu 2850 kg si inca din burtica mi s-a spus ca ea nu va fi maaaaare si inaaaalta, ci ar putea deveni o mica balerina. Ceea ce nu este exclus, ptr ca de la 7 luni umbla sprijinita. Iar acum la 10 luni face singura cativa pasi.

Cum spuneam, nu am fost chiar sigura ca ceea ce fac, fac bine. Mai ales ca eram singura in toata treaba asta, cu cartea Elenei in mana si atat. La un moment dat, cand i-au dat dintisorii, nu a mai mancat aproape nimic timp de vreo 10 zile, avea si febra, ii mergea si burtica si mi-a slabit vreo 200 grame. Am intrat in panica cu adevarat, ca poate chiar nu-i bine ce fac… si m-am simtit incoltita. Chiar nu era nimeni cu care sa pot discuta. Toti pediatrii la care am sunat, imi recomandau carnita, ou si vitamine. Singurul era Pop Radu de la Centrul de sanatate Dej care ma linistea ca fac totul bine, dar cum nu suntem din acelasi oras, o consultatie si o discutie fata in fata era greu de realizat.

Asa ca L-am chemat pe Cel Ce mi-a dat viata si L-am rugat sa ma indrume si sa ma lumineze. La cateva zile dupa aceea, bubuca mea a inceput sa manance si am dat peste site-ul tau. Pe cuvantul meu de onoare ca habar nu am ce cautam pe net si cum am gasit site-ul tau. Dar l-am gasit si de atunci in fiecare seara citesc ( doar atunci am timp) si imi iau notite si aflu lucruri foarte valoroase. Este exact ce am cautat. Toate intrebarile mele capata un raspuns iar acum stiu ce si cum sa ii dau sa manance si am linistea 100% ca fac bine ceea ce fac. Si nu ma mai intereseaza ce spun altii. 

Si inca o chestie: a fost cireasa de pe tort sa aflu parerea ta despre vaccinuri. Ptr ca datorita indemnurilor prietenei mele (care din pacate este peste mari si tari), nu am vaccinat-o pe micuta mea. Alta aschie in ochii cunoscutilor mei. Dar datorita ei, am inceput sa ma documentez si sunt foarte sigura de ecuatia Vaccinuri = Otrava = Crima!!! 

***

 Dovlecei cu quinoa si marar 

Timp de pregatire: 10 min./ Timp de fierbere: 25-30 min.

Ingrediente (6 portii): 1 ceapa mare (tocata foarte marunt) sau 2 tie de praz, 6 catei de usturoi zdrobiti sau tocati foarte marunt (de cand am blender, ii amestec la blender imreuna cu apa in care vor fierbe cartofii), 6 cartofi de marimea unui ou (taiati cubulete), 4 dovlecei medii (taiati cubulete), 2 rosii medii (facute piure la blender impreuna cu apa si usturioul, daca e iarna folositi rosii congelate, daca ati pus la congelator, daca nu – suc sau piure de rosii), 6 linguri de quinoa, 1.5 legaturi marar (tocat), sare neiodata, ulei de masline presat la rece.

Mod de preparare:

1. Ceapa si usturoiul se toaca marunt si se calesc in putina apa (NU IN ULEI – va rog!). Separat se pune quinoa la fiert 20 min si, dupa ce a fiert, se lasa inca 5 minte in apa ei. Apoi se scurge de excesul de apa si se adauga la final in mancarea de mai jos.

2. Se adauga peste ceapa calita in apa: cartofii, sarea si 2-3 cani de apa, cat sa ii acopere.

3. Dupa 10 min se adauga dovleceii taiati cubulete.

4. Dupa 1o min se adauga rosiile facute piure, 1 legatura de marar si quinoa fiarta.

5. Dupa 5 minute se opreste focul si se lasa la racit. Cand este calduta (sub 45 de grade), se adauga uleiul si inca putin marar tocat si se amesteca bine.

6. Daca nu tolerati cea in aceasta combinatie, simplificati-o: doar dovlecei cu cartofi sau doar dovlecei cu quinoa.  Simplitatea este abundenta, nu carenta.

Pentru parinti se poate servi cu o salata (de care va face placere), iar pentru copii, alternativ cu bucatele de rosie, curatata de coaja (pe Pavel combinatia asta il delecteaza).

Daca va simtiti inspirati si va incumetati, atunci va dorim de pe acum “Pofta buna!”




Număr afişări : 16.105

Distribuie: