Acest interviu realizat si publicat in 2011, face parte din Abecedarul de Vaccinare.
***
Am primit deja mai multe intrebari despre vaccinare. Voi raspunde din aceeasi perspectiva din care scriu despre nutritie: impartasirea experientei personale si furnizarea de informatii din partea unor autoritati competente. M-am documentat intens pentru acest subiect si am purtat discutii responsabile cu doctori din tara si din strainatate, cu mult timp inainte de a se naste Pavel (2009). Am ales impreuna cu sotul meu, cu inima impacata.
Prin articolele mele nu va indemn sa vaccinati sau sa nu vaccinati copiii (sau pe voi insiva). Decizia de a accepta sau refuza unul sau mai multe vaccinuri este una personala, insa – indiferent de ceea ce veti decide in final – va rog, fiti deplin informati despre adevaratele riscuri si avantaje.
Nimeni nu ar trebui fortat (prin intimidare sau prin infricosare) sa se supuna vreunei proceduri medicale, in special una de natura indoielnica. Am constatat cu durere cum propaganda care se face avantajelor vaccinarii si riscurilor ne-vaccinarii pune in umbra sau chiar anuleaza dorinta parintilor de a mai studia alte informatii referitoare la procedura in sine.
Cu ceva timp inainte de a lansa blogul (ianuarie 2011), am reusit sa fac pentru comunitatea de mame si parinti un interviu despre vaccinare cu o persoana care si-a pus in mod neconditionat viata si inima in slujba sanatatii semenilor sai: prof. dr. Pavel Chirila.
Experienta, dragostea neconditionata pentru oameni (promotor al conceptului de medicina crestina), daruirea si curajul cu care militeaza pentru conceptul de “sanatate prin stil de viata”, m-au incurajat sa ii solicit sprijinul pentru o informare competenta, incepand cu acest interviu despre problematica vaccinarii la copii. Dl. prof. dr. Pavel Chirilă este nascut in anul 1946 la Slatina Nera (Caras Severin) si este medic primar de boli interne, doctor în ştiinţe medicale, sef al catedrei de Bioetica si prodecan al Facultăţii de Teologie din Craiova. Cu peste 70 lucrări publicate si alte 86 comunicate, in ţară şi în străinătate, este si autor/coautor a 15 carti, dintre care amintim:„Medicina naturistă – mic tratat terapeutic”, „Medicina naturistă – concept-diagnostic-tratament”, „Conceptul de medicină creştină”, „Alimentaţia echilibrată a omului sănătos”, „Vindecarea”, respectiv “Tratament homeopatic- îndreptar de simptome şi semne”, „Manual de homeopatie”.
După 1989, cu discretie si sacrificiu a reuşit să construiasca cateva instituţii care au avut influenţă pe plan naţional: spitalul creştin Christiana (unde Petre Tutea s-a stins din viata), şcoala postliceală sanitară omonimă, editura cu acelaşi nume, centrul medical “Naturalia” in Voluntari (Ilfov) bazat pe tratamente naturiste si fitoterapeutice, Centrul de îngrijiri paliative “Sf. Irina” pentru bolnavii de cancer. În plus, a fondat o mânăstire de maici în Pipera, o alta la Slatina Nera si o biserică în Voluntari. Pentru cititorii care doresc mai multe informatii, un articol din ziarul “Formula As” nr. 941, din octombrie 2010, deschide o perspectiva mai ampla si asupra implicarii sociale a domnlui prof. dr. Pavel Chirila.
In ceea ce priveste problematica vaccinarii, una dintre cele mai recente interventii publice este conferinţa de presă cu privire la efectele controversate ale vaccinului „Silgard” (”Gardasil” în variantă americană) pe care o puteti urmari aici.
1. Domnule doctor, care este la ora actuala in Romania schema de vaccinare pentru un copil?
Până la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii, cuprinde 26 de vaccinuri (incluzând şi rapelurile); chiar dacă nu sunt 26 de inoculări se ajunge la aceasta cifră datrită polivaccinurilor (De ex: Infarix conţine 6 tulpini).
2. Ce inseamna schema obligatorie si cate vaccinuri cuprinde ea? Dar cea optionala?
Noţiunea de “obligatoriu” şi “opţional” este falsă. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar, legal, nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilul dacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii.
3. De cand si cum s-a ajuns la un numar atat de mare de vaccinuri?
În urmă cu 30-40 de ani exista o schemă minimală de vaccinuri. Pe măsură ce laboratoarele au preparat noi vaccinuri, medicii (la indicaţia Ministerului Sănătăţii) le-au prezentat ca „benefice”, „necesare” şi „obligatorii”.
4. Cand, cine si cum au fost facute aceste scheme? Care sunt legile care le reglementeaza? Cum pot fi ele modificate?
Ministerul Sănătăţii şi organismele afiliate (epidemiologie, comisii superioare de vaccinologie, programe de prevenţie, etc.) sunt cei care prezintă şi recomandă vaccinurile medicilor de familie. Legea este bună: vaccinările nu sunt obligatorii (în baza Cartei drepturilor omului, în baza Cartei drepturilor pacientului, a dreptului la liberă decizie, etc).
5. In Romania, fata de alte tari (de ex. Austria, unde planul de vaccinare are doar statut de recomandare) planul de vaccinare obligatorie este o conditie pentru a putea fi inscris la gradinita, scoala, activitati colective. De ce nu avem dreptul la optiune?
Decizia de a nu înscrie un copil la şcoală sau grădiniţă pentru că nu e vaccinat este un alt abuz, de data aceasta al directorilor de şcoală şi grădiniţă; în special ale celor de stat (pentru că salariaţii statului nu au libertatea de gândire şi decizie a celor privaţi). Nu există nici o reglementare a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Sănătaţii care să condiţioneze înscrierea la şcoală (drept elementar şi constituşional al oricărui cetăţean) de vaccinările făcute. În realitate avem dreptul la opţiune. Dacă s-ar merge în justiţie părinţii ar câştiga întotdeauna.
6. Care ar fi solutia ca totusi copilul sa urmeze un parcurs normal social, daca nu este vaccinat?
Societatea civilă are două soluţii:
-să reacţioneze şi să impună legea;
-să-şi înfiinţeze şcoli private care sânt dispuse să respecte legea copiilor.
7. Care ar fi solutiile alternative vaccinurilor? Sunt aceste solutii recunoscute si acceptate?
Majoritatea copiilor se nasc sănătoşi. Părinţii şi corpul medical trebuie să depună eforturi maxime pentru ca oameni să nu-şi piardă sănătatea pe parcurs. Aceasta este adevărata profilaxie (nu cea cu substanţe farmacologic active). Dacă copilul are un stil de viaţă corect, adică alimentaţie cu proteine de calitate fără aditivi, cure de aer curat, somn bun eficient, evitarea marilor aglomeraţii, a aerului poluat, a încăperilor igrasioase, a antibioticelor şi altor medicamente immunosupresive, atunci imunitatea copilului rămâne constant bună şi nu e nevoie de medicamente sau vaccinuri. Remediile homeo şi fitoterapice nu sânt similare vacciurilor dar sânt eficiente în creşterea imunităţii prin alte mecanisme de acţiune. Faptul că nu sunt recunoascute şi acceptate de întreg corpul medical nu trebuie să ne demobilizeze; explicaţia este una singură: metodele nu sunt predate în facultatea de medicină şi sunt întotdeauna la concurenţă cu medicamentele chimice.
8. Ce risca medical un parinte care refuza sa urmeze schema de vaccinare?
Pentru a vă răspunde la această întrebare vă dau un singur exemplu: România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei şi de ani de zile este prima din coada Europei la incidenţa şi prevalenţa tuberculozei. Ţările nordice nu şi-au vacciant niciodată şi nu işi vaccinează populaţia împotiva tubercuozei. Şi nu au nici un caz de tuberculoză sau au o incidenţă foarte mică.
9. Ar trebui sa ne vaccinam pe sistemul preventie (pentru toate posibilele boli, afectiuni, riscuri) sau doar pentru acelea pentru care nu exista tratament?
Principiul vaccinării nu funcţionează la toate bolile infecţioase. Din păcate ceea ce se observă in vitro nu este identic cu ceea ce se petrece „in vivo”, de aceea sânt atât de multe insuccese ale vaccinurilor.
10. Prezinta vaccinurile si riscuri? Care sunt acelea si in ce situatii? Este adevarat ca pot provoaca o boala pe care, teoretic, ar trebui sa o previna? Este adevarat ca pot cauza alte boli in afara celor pe care trebuie sa le previna? Putem concluziona ca vaccinurile tind in general sa compromita sistemul imunitar?
Vaccinurile au riscuri menţionate în prospect şi în studiile făcute chiar de fabrica producătoare: reacţii alergice locale, reacţii alergice sistemice, epuizarea mecanismelor de apărare datorită abuzului de vaccinuri, boală autoimună inclusiv datorită conservanţilor, efecte mutante asupra tulpinilor microbiene sau virale respective, etc.
11. Care este legislatia europeana in materie de vaccinare? Dati-ne va rugam exemple din alte tari membre UE?
Legislaţia europeană este identică cu a noastră: nici un vaccin nu este obligatoriu, este doar opţional (adică se face la cerere).
12. Credeti ca vaccinarea a devenit de de fapt „o afacere” bazata pe teama indusa si lipsa de informare?
Exact. Aţi anticipat răspunsul.
13. Unde se pot informa parintii in mod complet si eficient despre tematica vaccinarii?
Pentru specialişti – în studiile de specialitate, pentru publicul larg – pe site-urile dedicate vaccinurilor. Este suficient să acceseze cuvântul cheie „vaccin” sau „vaccinare” sau „vaccinuri”.